În zilele noastre e greu să-ți imaginezi cum să petreci câteva zile numai în natură; fără internet, fără televizor sau alte gadget-uri. Noi am experimentat cum e. Și nu pot spune că mi-a fost dor de lumea de la oraș, cu vacarmul ei, într-un continuu du-te vino, cu titluri veșnic apocaliptice la televizor și bâzâit de telefon la tot pasul. Într-o căsuță tradițională dim lemn, cu sobă, covoare înflorate și păretare de demult, noi am înlocuit internetul cu horinca, televizorul – cu plăcintele.
Și zău că nu ne-a fost urât deloc. Oamenii locului ne-au delectat cu graiul lor maramureșean. Bunătatea lor curată, neprefăcută ne-a readus aminte cât de faini sunt oamenii la țară.
Mi-a plăcut atât de mult la Breb, din acest motiv m-am gândit să împărtășesc experiența noastră cu voi. Mulți cu siguranță au vizitat minunatul sat de pe Valea Castorilor, alții poate încă ezită. În cazul în care faceți parte din categoria a doua, waste no more day :). La Breb totul este atât de diferit, atât de bine conservat, de natural și de liniștit, încât pot să risc să presupun că la întoarcere veți planifica o altă vacanță pentru mai multe zile.
Situat în partea de nord, la graniță cu Ucraina, Maramureș este probabil unul din puținele județe din România care și-a conservat atât de bine tradițiile și obiceiurile. Și nu trebuie să cauți mult până la prima dovadă. Oprește un om pe stradă și vei vedea cât de fain i-i graiul, cât de cald și primitor poate fi. Porțile masive din lemn, bisericile din lemn bine conservate și portul popular sunt deja o carte de vizită a zonei.
De ce Breb?
Breb se situează pe valea Cosăului, la poalele Munților Gutâi și face parte din destinația ecoturistică Mara-Cosău-Creasta Cocoșului. Aici s-a realizat primul traseu de tip drum verde din nordul țării; acesta se poate străbate cu căruța, bicicleta sau pe jos. Traseul leagă șapte sate, care sunt reprezentative pentru cultura maramureșeană: Breb, Budești, Hoteni, Hărnicești, Desești, Mara și Ocna Șugatag. În anul 2015, National Geographic Traveler a recomandat zona Maramureșului în Top 20 de destinații de vizitat; iar Carpatair Magazine a inclus satul în Top 10 cele mai frumoase sate din România. Dincolo de frumusețea naturală, în Breb sunt frumoși oamenii și tradițiile lor.
Cum ajungeți în Breb, Maramureș
Noi am pornit de la Sibiu, ceea ce înseamnă o distanță de 335 de kilometri, pe care i-am parcurs în aproximativ 5 ore. De la București sunt puțin peste 600 de kilometri, iar de la Cluj-Napoca – 160 de km. Dacă vă ajută, recomandarea noastră este să evitați porțiunea de drum dintre DN18B (Copalnic-Mănăștur) și Șurdești, din cauza gropilor mari din asfalt, până când se vor finaliza lucrările. Nouă ne-a picat bucuria în scârbă când am dat de ele; ne-a trecut numai după ce am gustat câte-un păhărel de horincă.
Unde ne-am cazat în Breb
În Breb sunt speciale casele vechi din lemn. Nici n-ar fi avut sens să optăm pentru altceva. De aceea am ales o căsuță veche de aproximativ 100 de ani din complexul Poiana Creasta Cocoșului.
Este un domeniu vast, de peste 3 hectare, care include câteva case din lemn, o fermă cu animale și păsări. Înainte de pandemie, în perioadele calde, oaspeții erau incluși în tot felul de activități de gătit, de lemnărit și, în afară de o experiență faină, omul rămânea cu rețete vechi, maramureșene de copt pâine sau cozonac.
Dar și iarna are farmecul ei. Ne doream de mult timp să petrecem câteva zile într-o casă veche, la călduț; afară să trosnească și pietrele de frig. Și cam așa a fost :). Am ajuns la Breb la mijlocul lunii februarie 2021 pe un ger de minus 15 grade.
„Bine ați venit la noi la Maramureș”
După mai bine de 5 ore de condus și testat câteva gropi, am ajuns ușor mahmuri la Poiana Creasta Cocoșului. Era aproape de ora 20.00, întuneric și foarte, dar foarte frig. Am uitat de toate atunci când ne-a întâmpinat doamna Maria (cea care are grijă să aveți mâncare din plin pe masă); cu un zâmbet larg, cu urări de bine ați venit și evident cu două păhărele de vișinată pregătite pentru noi. Vorbea cu atâta voie bună și nicio umbră de oboseală, deși atât de târziu ne așteptau numai pe noi. Restul oaspeților erau deja cazați. Am uitat de tot greul drumului și în câteva secunde aveam gura până la urechi.
Am simțit miros de plăcinte și gazdele au confirmat că le-au gătit turiștilor plăcinte, supă cu tăiței și sarmale. Deși era oră târzie, am spus că vrem de toate 🙂 . Om fi noi orășeni, dar la sat am crescut și știm bine că mâncarea are cu totul alt gust la țară.
Apropo, acesta este un platou pe care îl primiți la micul dejun 🙂
„Floarea Soarelui” de la Breb
La Poiana Creasta Cocoșului fiecare căsuță are nume. Cea în care am stat noi se numește „Floarea Soarelui”. Din punctul meu de vedere mai faină alegere nu puteam face. Căsuța are bazele unei locuințe vechi de mai bine de 100 de ani. Este recondiționată astfel încât să asigure confortul pentru și cel mai alintat orășean; la parter sunt două băi și un living generos, cu geamurile mari și pereți albi, văruiți. Din casa veche s-au păstrat bârnele, ușile de la intrare și de la băi. Tot din străbuni s-a păstrat și o sobă. Păcat că nu se mai face focul în ea, dar sunt convinsă că există argumente practice pentru asta.
O scară din lemn duce către cele două dormitoare. Și ele au – ce bucurie! – geamuri mari și luminoase: slăbiciunea mea de om visător. Cu totul fain mi s-a părut lipsa podului care să separe camera de acoperișul casei. Nu știu cât de comod este să ștergi praful, dar m-a cucerit spațiul atât de larg și înalt.
Dacă multe case tradiționale sunt prea încărcate cu elemente tradiționale de decor, aici s-a respectat mijlocul de aur. De toate, dar câte puțin.
În căsuța noastră n-a fost nici internet, nici televizor și nu ne-am plictisit deloc. Din contra, am gustat bunătăți tradiționale, am mers pe ulițele satului și ne-am delectat cu imaginea caselor vechi tradiționale, a porților masive din lemn. Am adus cu noi o mică galerie cu acestea.
În spatele uneia dintre porți se află un complex de case vechi, restaurate de Fundația „Mihai Eminescu”.
Biserica din lemn
N-am putut rata biserica din lemn „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril”, monument istoric național, construită în secolul al XVII-lea. Din ansamblul bisericesc fac parte biserica, turnul clopotniță și casa parohială. Este, de altfel, biserica de lemn cu cel mai vechi turn păstrat. Din informațiile locului, turnul datează din anii 1529-1530 și a aparținut inițial bisericii din satul vecin, Copăciș. Reasamblarea lui la Breb s-a făcut respectând în totalitate arhitectura. Se mai spune că nu s-a intervenit de-a lungul anilor decât la instalarea unor stâlpi de susținere pentru a evita înclinarea.
Probabil vă veți întreba de ce a fost nevoie ca să se aducă turnul de la o biserică la alta. Se pare că la bază stau motive demografice. Prin secolul al XVI-lea populația a scăzut foarte mult, inclusiv din cauza epidemiei de ciumă și a invaziei tătarilor. Și atunci s-a luat decizia de unificare a celor două biserici, cea de la Copăciș fiind desființată.
Biserica veche din Breb, Maramureș 
Biserica nouă din Breb, Maramureș
Evident, pe timp de vară nici o săptămână nu este de ajuns pentru a descoperi satul Breb și împrejurimile, întrucât opțiunile de drumeții în natură sunt nelimitate.
Cazarea la Poiana Creasta Cocoșului: prețuri
Așa cum am mai spus, complexul dispune de mai multe căsuțe și fiecare are dimensiuni diferite. Prețurile sunt dictate de dimensiuni. Noi am plătit pentru căsuța noastră 800 de lei pentru două nopți (400 lei/noapte). Această căsuță poate găzdui șase persoane (în fiecare cameră se află un pat dublu și câte unul de o persoană), iar prețul pe noapte este de 600 de lei. Pentru mic dejun, plăcinte, cină și horincă (în proporții consistente) pentru patru persoane am plătit 350 de lei. Puteți rezerva o casă direct de pe siteul complexului, în funcție de disponibilitate și bugetul de care dispuneți.
Sper să vă placă și nu uitați – călătoriți responsabil.
