Un city break în orașele din Transilvania României nu e niciodată o idee rea. Dar un city break în Sibiu e aproape întotdeauna cea mai bună opțiune – indiferent dacă vii din est sau din vest.
La Sibiu e fain, se bea cafia, totul decurge încet, nimeni nu se grăbește nicăieri. Asta află cel mai des cei care ajung aici pentru o zi sau două. Orașul mai are și multe metehne, caracteristice unei societăți românești, metehne pe care noi le-am cunoscut personal, deoarece locuim aici de aproape 10 ani. Dar în acest articol ne vom referi la ce reprezintă Sibiul din punct de vedere turistic și de ce merită să-l pui pe harta drumețiilor tale prin România, dacă încă nu ai făcut-o până acum.
Respectiv: de ce, dacă vii de la Chișinău, să nu te oprești doar la Brașov, ci merită să mai faci un drum până la Sibiu. Sau, dacă ești din Timișoara, de ce merită să ieși din umbra impunătoarelor (și fascinantelor) clădiri istorice care domină centrul orașului și să admiri apusul dintre acoperișurile „cu ochi” ale fostelor case săsești din centrul Sibiului.
Sibiu: un pic de context
Orașul Sibiu, numit în germană Hermannstadt, are o istorie fascinantă. Dacă nu-i cunoașteți prea bine trecutul, aici istoria se povestește la fiecare colț: zidurile, piețele, turnurile și monumentele istorice reprezintă amprenta unei existențe de aproape 900 de ani (apropo, ziua orașului este considerată data de 20 decembrie 1191, data primei atestări istorice).
Mai trebuie să știți că prin secolul al XVII-lea Sibiul a fost capitală a Transilvaniei, care era atunci mare principat în cadrul Imperiului Habsburgic. Sibiul era şi reşedinţa Guvernatorului Transilvaniei. (Apropo, unul dintre acești guvernatori a fost Samuel von Brukenthal, singurul sas din Transilvania care a ajuns într-o funcție atât de înaltă. Dacă e să ironizăm, după el, doar Klaus Iohannis a mai obținut o funcție atât de înaltă în 2014. Cu ce s-a terminat, deja cu toții știm. Totuși, pentru sașii din Transilvania această reprezentare a lor la nivel atât de înalt a fost foarte importantă, iar despre asta vorbește faptul că numele lui Iohannis poate fi găsit chiar și într-o carte pentru copii editată la Sibiu).
În Sibiu veți auzi foarte des că orașul a fost primul aproape în toate. Și există o satisfacție nemăsurată a localnicilor când spun asta. De exemplu, chiar de pe site-ul Primăriei aflați că aici au fost atestate prima școală, prima bibliotecă, primul spital, prima farmacie, prima carte românească de medicină, prima clădire de teatru, primul pod de fontă etc. de pe teritoriul actual al României. În Sibiu încă se vorbește cu mândrie, deși au trecut aproape 20 de ani de atunci, că în anul 2007 orașul a deținut titlul de Capitală Culturală Europeană. De atunci nu s-a mai întâmplat nimic de o asemenea anvergură, decât poate Summitul liderilor UE din 2019. Sigur, merită spus că orașul a mai obținut două titluri între timp: cel de Regiune Gastronomică Europeană (2019) și Capitala Europeană a Drumeției (2021) – doar că din primul titlu nu a cam prea rămas nimic, în timp ce drumeția este o temă promovată în continuare la nivel județean…
Dar haideți să revenim în prezent și să trecem pe la cele mai importante obiective turistice ce fac parte din Sibiu.
Piața Mare, Piața Mică, Piața Huet
Vom începe cu centrul centrului istoric, așa cum e și cazul. Sibiul nu este un oraș mare, așa că pentru o scurtă vizită sunt suficiente și 2 zile pentru a-l descoperi și a-l îndrăgi. Orice vizită scurtă în Sibiu se va limita la centrul istoric, iar punctele principale de atracție / de întâlnire vor fi piețele centrale – Piața Mare, Piața Mică și Piața Huet.
Piața Mare
Un loc pentru „cușca de nebuni” (explicația, mai jos), dar și pentru Târgul de Crăciun.
Aceasta există din 1366 odată cu finalizarea celei de-a treia centuri de fortificaţii a oraşului. La începutul anilor 1400 piața este menţionată într-un document ca fiind piaţă de cereale, iar după o jumătate de secol aici apăreau primele construcții. În cursul evului mediu, în piaţă se desfăşurau cele mai importante evenimente legate de viaţa cotidiană a oraşului, cum ar fi adunările publice şi execuţiile. Se zice că între 1724 şi 1757, în această piaţă a fost amplasată o „cușcă pentru nebuni” (Narrenhausel), în care erau expuşi în timpul zilei cei care tulburau noaptea liniştea publică. În 1757 a fost mutată în Piața Mică. În perioada României Mari aici a avut loc prima întrecere de atletism, iar în comunism au început lucrările de amenajare a pieței și transformarea ei într-un parc. În 1984 s-a desfiinţat parcul, iar 2 ani mai târziu a fost ridicată o statuie cu un soclu impunător a cărturarului Gheorghe Lazăr, fondatorul învățământului în limbă română, realizată de sculptorul Radu Aftenie. În anul 2005 Piața a intrat într-un alt proces de renovare, statuia lui Gheorghe Lazăr fiind înlocuită în 2006 de o versiune la scară mai mică – poate fi văzută în prezent – realizată de acelaşi sculptor (statuia veche a fost recondiționată și amplasată în septembrie 2023 în Avrig, localitatea în care s-a născut Lazăr); a fost reamenajată fântâna cu grilaj de fier, iar piaţa a fost pavată cu dale de granit şi piatră.
Astăzi, Piața Mare este locul celor mai importante scene – aici se organizează festivaluri, concerte, cunoscutul Târg de Crăciun, iar în lipsa lor rămân în atenția turiștilor terasele, căutate pentru relaxare. Dar Piața este și un veritabil punct de întâlnire pentru localnici.
Piața Mică
Piața a început să prindă contur după 1350. În prezent, aceasta conservă, cu puține modificări, aspectul din secolele al XV-lea şi al XVI-lea, toate clădirile fiind monumente istorice. Clădirile sunt înalte și prezintă acele lucarne cunoscute sub denumirea de „Ochii Sibiului”. Aici poate fi văzut și vestitul Pod al Minciunilor, finalizat în anul 1859, peste strada Ocnei. După demolarea clădirilor în 1851 şi amenajarea străzii Ocnei, legătura între cele două părţi ale pieţei era făcută printr-un pod de lemn (vezi mai jos).
Piața Huet
Este unul dintre cele mai pitorești locuri din oraș, după părerea mea. E locul nostru preferat din centrul orașului. Dominată de impresionanta Catedrală Evanghelică, construită în stil gotic și cunoscută pentru acustica remarcabilă și orga impresionantă, piața este un nod cultural și istoric. Practic, este locul de unde a început istoria și construcția Sibiului.
Piața s-a format pe prima fortificație a Sibiului, datând de la sfârșitul secolului al XII-lea. Clădirile oferă un amestec de arhitectură gotică, renascentistă și barocă. A fost un centru important al comunității săsești: bogăția și influența lor în oraș aici se vedea. Denumirea vine de la comitele Albert Huet, care în 1592 a instalat o bibliotecă bisericească și școlară aici. Peste ani, piața a suferit mai multe transformări, iar astăzi este un spațiu public cu bănci la umbra copacilor, câteva cafenele și magazine de artizanat; este locul unde în fiecare vineri are loc o mică piață cu producători locali („Vinerea verde”) și chiar se organizează festivaluri.
Clădiri istorice din Sibiu
Toate clădirile din centrul istoric au o poveste, dar ne vom opri la cele mai importante, inclusiv din punct de vedere arhitectural.
Palatul Brukenthal sau Muzeul Național Brukenthal: Fără îndoială, este clădirea-instituție care te impresionează cel mai mult și care trebuie vizitată dacă ajungeți la Sibiu. Clădirea a fost construită în perioada 1778-1788 de către Samuel von Brukenthal, guvernatorul Transilvaniei (1777 – 1787), după planurile unui arhitect vienez pe nume Joseph Franz Martinelli. Clădirea o găsiți în Piața Mare, vizavi de Primărie. Mai multe detalii istorice le puteți citi pe pagina dedicată patrimoniului istoric și arhitectural al Sibiului. Important de menționat este că aici a fost inaugurat încă la începutul anului 1817 Muzeul Brukenthal, primul muzeu de pe teritoriul actual al României, colecţiile de artă ale lui Samuel von Brukenthal devenind publice.
Impresionantele sale colecții: cărți, picturi, covoare, haine de epocă – sunt extraordinare! Lucrările „Omul cu tichie albastră” de Jan van Eyck, „Ecce Homo” de Tițian, „Cap de copil” de Paolo Veronese, „Portret de bărbat citind” și „Portret de femeie rugându-se” de Hans Memling sunt capodoperele muzeului.
Casa Filek: Puțini știu, dar în capătul celălalt al Pieții Mari, pe diagonală, un maestru tăbăcar a încercat câteva decenii mai târziu să ridice o copie a Palatului Brukenthal. Astăzi, clădirea găzduiește sediul Consistoriului Superior al Bisericii Evanghelice C.A. din România, dar și Consulatului Onorific al Austriei.
Anton Filek îl chema pe tăbăcar, care a avut banii necesari să ridice un palat. Doar că dacă te uiți la Palatul Brukenthal, îți dai seama că nu prea i-a reușit. Totuși, clădirea are amprente baroce, dar simbolizează trecerea la perioada modernă. În curtea interioară coloanele și arcadele parcă ar juca o „horă”.
Casa Hermes. Este o clădire inedită din Piața Mică, ce iese din tiparele caselor „cu ochi”. Stilul neogotic și fațada inedită, un fronton în trepte, cu turnuleţe, dar şi balconul cu balustradă atrag atenția. A fost construită între anii 1865-1867, ca sediu al Asociaţiei Micilor Meseriaşi. Până nu demult, a adăpostit Muzeul de Etnografie Universală „Franz Binder”, deschis în 1993. Tot aici se găsea spre expunere unica mumie din România, care în ultimii ani a fost „transferată” în depozitele Muzeului ASTRA.
Casa Böbel. Datată din sec. XIV, sibienii spun că este cea mai veche casă de locuit din Sibiu şi probabil cea mai veche casă de locuit păstrată pe actualul teritoriu al României. Aceasta se află pe strada Avram Iancu, la numărul 16.
Facultatea de Teologie. Pe strada Mitropoliei nr. 20 se află clădirea Institutului Teologic „Andrei Şaguna”, ridicată în 1914 în stil neobrâncovenesc, stil rar întâlnit în Sibiu. O placă comemorativă menţionează că „În această clădire s-au întrunit la 23 octombrie – 4 noiembrie 1861 reprezentanţii românilor transilvăneni pentru constituirea Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA)”, lucru neadevărat: ASTRA a fost constituită în clădirea de pe str. N. Bălcescu nr. 5.
Lista clădirilor din Sibiu care au ceva de „povestit” și de arătat e luuungă. Merită să le descoperiți la pas.
Zidurile și Turnurile de apărare
Deși Sibiul a pornit ca un târg, ca un sat pe malul Cibinului, acesta a devenit cu timpul o fortificație – adică o localitate înconjurată de ziduri. Fortificarea orașului Sibiu a început la sfârșitul sec. al XII-lea. Primul „inel” de fortificație a fost ridicat în jurul actualei Pieţe Huet. Extinderea rapidă a orașului şi accentuarea pericolelor atacurilor otomane a făcut necesară construirea incintelor a II-a, a III-a şi a IV-a, care cuprind întreg orașul de sus şi întreg orașul de jos. Ulterior, aceste fortificații au fost întărite prin bastioane.
Astăzi, în jurul centrului istoric al Sibiului mai pot fi văzute părți importante ale zidului de apărare. Desigur, în multe părți cărămizile au fost înlocuite, dar sunt locuri în care fortificația pare abandonată sau sunt porțiuni în care curățarea zidului s-a oprit brusc (vedeți poza de mai jos).
Totuși, o plimbare pe lângă zidul de lângă Parcul Cetății, cu vizite în turnurile Dulgherilor, Olarilor și Archebuzierilor – toate trei restaurate în ultimii ani – te poate transpune într-un alt timp.
Turnul Sfatului
Turnul Sfatului este cel mai cunoscut dintre turnurile păstrate ale Sibiului și unul dintre cele mai populare monumente istorice din oraș. Acesta desparte cele două piețe importante – Piața Mare și Piața Mică – și a fost dintotdeauna simbolul caracteristic al orașului Sibiu. Numele turnului provine de la funcția de apărare asupra porții de intrare în cea de-a doua incintă de fortificații, situată în imediata apropiere a clădirii ce adăpostea primăria Sibiului, menționată documentar în anul 1324. Datarea probabilă a turnului corespunde perioadei cuprinse între 1224 şi 1241. În forma sa actuală, turnul se ridică pe înălțimea a șapte etaje retrase succesiv.
Cei curioși au posibilitatea să urce toate etajele, iar de sus acoperișurile roșiatice, având crestele munților pe fundal, vor crea o imagine deosebită. Accesul este gratuit pentru copii, iar adulții trebuie să cumpere un bilet de 4 lei (mai puțin de 1 euro). Cel puțin așa era până anul trecut (2025).
ATENȚIE: Din ianuarie 2026, timp de 2 ani, Turnul Sfatului e închis vizitatorilor. Acesta a intrat în reabilitare.
Podul Minciunilor
Podul Minciunilor este unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale oraşului. Reconstruit la 1859, în locul unui alt pod din lemn. Numeroase legende sunt legate de denumirea pe care o poartă. Este locul preferat/căutat de toți turiștii. În anii 2012-2013 au apărut primele lacăte lăsate de turiștii îndrăgostiți, dar acestea sunt scoase periodic de autoritățile locale. Istoricii locali consideră ideea una „banală, deloc originală şi chiar periculoasă”.
Catedrala Ortodoxă „Sfânta Treime”
Catedrala Ortodoxă cu hramul „Sfânta Treime” a fost construită între anii 1902 – 1906 de către arhitecții Virgil Nagy şi Iosif Kamner din Budapesta. Prezintă caracteristicile unei bazilici bizantine, fiind o copie la scară redusă a bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol. Turnurile au înălțimea de 45 de metri.
Octavian Smigelschi, unul dintre cei mai cunoscuți artiști români din Transilvania, a pictat cupola, pandativii, evangheliștii și iconostasul catedralei. Impresionante opere de artă religioasă, care amintesc mai degrabă de sculpturile lui Michelangello sau cel puțin de arta italiană renascentistă, dar care conține inclusiv elemente românești – opera lui Smigelschi fiind considerată una „scandaloasă” anume din acest punct de vedere, că a „românizat” pictura bisericească.
Biserica Evanghelică
Biserica Evanghelică este una dintre cele mai impresionante clădiri gotice din Transilvania. A fost ridicată în secolul al XIV-lea pe locul unde exista o veche biserică încă din secolul al XII-lea. Clădirea este dominată de turnul pe șapte nivele cu cele patru turnulețe pe colțuri. În turn se ajunge urcând 192 de trepte care se opresc la cele 4 turnuleţe de unde aveți o vedere generală a oraşului. Punctul de observare este situat la 55 metri. În turn se găsesc 3 clopote și are 73,34 metri înălțime, fiind cea mai înaltă construcție din Sibiu.
Începând cu anul 1496, timp de 300 de ani, biserica a servit şi ca loc de înmormântare pentru primari, comiți sau alte personalități sibiene. În anul 1796 se interzic înhumările în biserică, dar cu toate acestea, se va mai face o excepție în anul 1803, când trupul neînsuflețit al baronului Samuel von Brukenthal va fi depus în cripta amenajată lângă amvon. În anul 2025, la nivel local au avut loc discuții despre o dechidere a mormântului pentru a se convinge că acolo e îngropat acesta: biserica nu a fost de acord și intențiile s-au mai amânat.
Legenda „înălțimii” acestei biserici arată că toți oamenii sunt la fel, iar proverbul „să moară capra vecinului” nu e specific doar românilor: aceasta spune că saşii sibieni, vrând să înalţe pentru biserica lor cel mai înalt turn, au mers în delegaţie la comunitatea de saşi din Bistriţa, pentru a se inspira. Acolo au măsurat cu o frânghie înălţimea turnului bisericii, iar seara au fost invitaţi la ospăţ de bistriţeni. Îmbătându-i pe cei din Sibiu, meşterii bistriţeni le-au tăiat pe ascuns o porţiune din frânghie. Astfel turnul celei din Bistriţa a rămas cel mai înalt din Transilvania, cu ai săi 75 de metri.
Sala Thalia…
… sau Filarmonica de Stat Sibiu: este un edificiu cultural de o importanță națională, deși din punct de vedere tehnic are nevoie de investiții. A fost construită în anul 1787 de Martin Hochmeister, inițiatorul primei librării din țară, construcția fiind o adevărată bijuterie arhitecturală, având două balcoane și loja pentru guvernatorul Transilvaniei.
Clădirea reprezintă Turnul Gros din cadrul fortificației orașului, aici fiind unul din puținele spații în care se putea amenaja un teatru: pentru că spre deosebire de destinația principală pe care o are astăzi, aceea de a sluji muzicii, inițial Sala Thalia a fost concepută pentru a găzdui reprezentațiile teatrale. În iunie 1788 avea loc primul spectacol. Inclusiv poetul Mihai Eminescu a fost aici, în calitate de sufleur, cu trupa condusă de Mihai Pascaly în 1867, fiind prima dată când se juca în limba română.
Clădirea a avut puternic de suferit în urma a două incendii, în anii 1826 și 1949. Reabilitatea edificiului a început în 1990, iar lucrarile s-au finalizat… în mai 2004: primul concert a avut loc pe 29 mai 2004, în acordurile Simfoniei a IX-a de Ludwig van Beethoven.
Complexul Muzeal ASTRA
Muzeul în aer liber ASTRA este fascinant, atât prin unicitatea sa, cât și prin suprafața de 96 de hectare, din care expoziția propriu-zisă ocupă 42 de hectare. Este cel mai mare muzeu în aer liber din Europa. Dacă v-ați săturat de clădiri, de asfalt, de piatră cubică, atunci acesta e un „must-see”.
Povestea Muzeului ASTRA începe în urmă cu mai bine de un secol, atunci când românii din Transilvania transformau în realitate visul lor de a organiza la Sibiu, sub egida Asociațiunii pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, o colecție care să pună în valoare cele mai reprezentative mărturii despre specificul românesc. Prima expoziție a Muzeului Asociațiunii, instituție de la care provine numele ASTRA, a avut loc în 1905.
Muzeul ASTRA se află la aproximativ 4 kilometri de centrul orașului, în rezervația naturală „Dumbrava Sibiului”. Aici, natura și cultura se îmbină armonios într-un veritabil sat al României: sunt 10 km de alei, care te duc printre gospodării ţărăneşti, ateliere meșteșugărești, bisericuţe de lemn, troiţe, stâne, mori de apă şi de vânt. Interioarele originale ale acestora, atât de bine păstrate, îţi vor povesti despre viaţa simplă de la țară, te pot învăța despre vechile abilități și cum poți găsi noi modalități de a le reutiliza pentru viitor.
Vara, muzeul este animat de nenumărate evenimente.
Unde te cazezi în Sibiu
Sibiul a fost în 2023 singurul oraș din România, cu excepția capitalei București, în care a fost inaugurat un hotel nou. Este vorba de Mercure Sibiu Arsenal. Totuși, nevoia de spații de cazare este încă mare aici, în special în timpul marilor evenimente – cum ar fi Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, Târgul de Crăciun sau Artmania – totul este full. În restul timpului, nu e dificil să alegi o cazare, mai ales că orașul este prietenos cu toate buzunarele. De la hoteluri de 3-4 stele şi unul de 5 stele până la pensiuni şi hosteluri, Sibiul oferă condiţii de cazare pentru orice buget.
Capacitatea de cazare a municipiului este completată de pensiunile și hotelurile din localitățile din imediata apropiere. Așadar, în caz de nevoie, în ajutorul Sibilui vine Șelimbăr, Cisnădie și Cisnădioara, Rășinari sau Șura Mare, Șura Mică, Ocna Sibiului din afara centurii ocolitoare.
Dacă doriți o experiență în plin centrul istoric, puteți opta pentru Casa Generalului sau Hotelul Am Ring, ambele cu priveliști spre Piața Mare. (Le recomandăm pe acestea, pentru că și noi ne-am cazat aici și știm că a fost bine, dar, desigur, opțiunile nu se limitează la ele).
Locuri de parcare în Sibiu
În Sibiu, majoritatea locurilor de parcare sunt cu plată, chiar și în zilele de weekend, în intervalul orar 08:00 – 22:00. Tarifele variază în funcție de zonă: de la 1 leu/oră în afara centrului istoric și 2 lei/oră în centrul istoric sau 10 lei/zi. Locurile de parcare sunt marcate ca atare.
Încă sunt gratuite locurile din curțile blocurilor, dar în prezent este în dezbatere opțiunea ca acestea să devină cu plată, cu posibilitatea achiziționării unui abonament anual pentru rezidenți.
Mai există și câteva parcări mari, amenajate, cu sisteme prevăzute cu barieră:
- Cazarma 90 (o găsiți aici): are 205 de locuri. Tarif: 2 lei/oră.
- Piața Teatrului (aici): 160 locuri. Tarif: 2 lei/oră.
- Parcare supraterană cartier Hipodrom III (aici): 319 locuri pentru auto + 22 motociclete + 33 biciclete. Subsol, Etajul1, 2 și 3 sunt rezervate pentru riverani (212 locuri auto + 15 moto); Parter și Terasă (97 locuri + 7 moto) pentru vizitatori. Tarif: 1 leu/ oră (auto, moto).
Există opțiunea de încărcare a mașinilor electrice. Puteți descărca aplicația ElMotion, ca să vedeți stațiile disponibile (și cele care funcționează) sau găsiți aici informațiile necesare.
Metode de deplasare prin Sibiu
Cea mai bună metodă de deplasare prin Sibiu este la pas. Orașul e mic, poate fi străbătut lejer pe jos, mai ales dacă aveți parte de vreme bună.
Chiar dacă încă nu are o infrastructură foarte bine pusă la punct pentru bicicliști, în Sibiu deplasarea cu bicicleta este comodă. Există mai multe stații de unde puteți închiria biciclete, prin sistemul public Sibiu Bike Ciy. Descărcați aplicația PBSC (android sau apple) și puteți utiliza bicicleta la un preț foarte mic: 1 leu/oră sau 10 lei/zi pentru curse ocazionale sau 20-40 lei pentru 20-40 ore pentru abonamente. Bicicletele nu sunt disponibile în perioada rece a anului.
O altă opțiune bună de deplasare este autobuzul. În ultimii ani, flota transportului public a fost înnoită, astfel că acestea oferă un confort sporit pentru călători. În jurul centrului istoric a fost introdusă o Linie Verde, cu microbuze electrice. Tariful este de 3 lei, biletul fiind valabilă timp de o oră.
În fiecare autobuz se poate achita cu cardul.
Unde mâncăm în Sibiu
Referitor la mâncare, există o mulțime de opțiuni. Depinde de cât de flămând și de pretențioși sunteți. O să publicăm separat un articol cu mai multe recomandări. Dar acum, pe scurt:
Dacă doriți o experiență culinară deosebită și să fiți în centru, recomandăm Kulinarium, Jules, La Cuptor, Ribs & Beer, La Arhive.
Dacă nu vă deranjează să depășiți zidurile Cetății, atunci recomandăm Crama Ileana și Dobrun (ambele cu mâncare tradițională, gustos și accesibil la preț), Kombinat Gastro-Brewery, Turtha Sweet & Savoury (care, între timp, a deschis și o locație pe strada pietonală Nicolae Bălcescu), Joyme Pub.
Dacă ați încercat destulă slănină sau tocană și doriți ceva exotic, atunci recomandăm cu încredere restaurantul cu specific portughez A Camponeza – „Casa Gastronomului”.
Dacă e cald și vreți o bere bună, atunci recomandarea fără ezitare este Scottish Pub, dar și Butoiul de Aur (la prețuri peste medie).
Iar dacă sunteți în căutarea unui fast-food, încercați Dabo Doner – o franciză locală cu un produs excelent.
Nu în ultimul rând, fiind în Sibiu, nu ratați experiența de a mânca o ciorbă de burtă. Dar nu de oriunde – recomandăm ferm Kon Tiki. Nu veți regreta. Ciorba de aici este căutată atât de cei cu gulere albe, cât și de cei de pe șantiere.
Relaxare după plimbare
În final, dacă v-ați săturat de clădiri și de plimbări, puteți să vă relaxați la Baia Populară (cine ghicește? corect: „cel mai vechi spa din România”). Nu e glumă: în oraș a fost reabilitată clădirea Băii Populare și transformată într-un „centru spa și wellness”, care a devenit un loc de atracție pentru sibieni. Accesul se face pe bază de programare online sau puteți achita la recepție, cu mențiunea că se intră în limita locurilor disponibile.
Costă 30 de lei pentru un adult, pentru o oră și 30 de minute la bazin sau 55 de lei pentru 3 ore pentru bazin+saună. Detalii și tarife găsiți aici.
În zona Aeroportului există un complex modern sportiv și acvatic, Aria Sibiu – aqya park, spa și fitness, cu o serie de facilități.
La Sibiu există și „cel mai mare parc tematic de distracții din România”, așa cum e promovat la nivel local. Se numește Playtopia și e o destinație excelentă cu activități și jocuri pentru copii.
