În satul Ogra, la 22 de km de Târgu Mureș, într-o atmosferă aproape aristocratică, își întâmpină oaspeții Castelul Haller. Cu origini din secolul al XVII-lea, Castelul Haller a rezistat de-a lungul vremurilor nu numai datorită pozițiilor sociale și politice înalte ale fondatorilor acestuia, dar și datorită femeilor care au făcut parte din familia Haller. Am decis să petrecem și noi o zi acolo, ca să aflăm mai îndeaproape povestea acestei locații.
Castelul Haller – câteva date istorice
Despre numele „Haller” am aflat prima dată în vara anului 2018, atunci când ne-am mutat la Sibiu. Una dintre clădirile din Piața Mare se numește „Casa Haller”, fiind și una dintre cele mai cunoscute din oraș: a aparținut familiei Haller timp de peste 300 de ani și a fost printre primele cinci case din oraş cu cel mai mare impozit (după 1470).
Datele biografice arată că această familie își are originile undeva în sudul Tirolului. Primul reprezentant al ei a ajuns în Transilvania prin anul 1526. Membrii familiei au avut roluri importante în istoria politică și culturală a regiunii. Forma actuală a castelului din Ogra datează de la sfârșitul sec. al XVIII-lea și începutul sec. al XIX-lea. Domeniul a intrat în posesia familiei Haller în 1609. Când spunem „domeniul”, ne referim atât la pământurile satului Ogra, cât și la cele din localitatea vecină, Sânpaul, acolo unde la fel a existat un castel. Numai că spre deosebire de clădirea din Ogra, cea din Sânpaul a ajuns o ruină – deși la vremea sa a fost o locație mai importantă.
Așadar, primul Haller care a ajuns proprietarul acestor meleaguri se numește Haller Istvan I. Castelul a rămas în proprietatea familiei Haller până în 1949, când a fost naționalizat. Acesta a fost retrocedat după naționalizare, însă urmașii l-au primit într-o stare avansată de degradare și au decis să-l vândă în anul 2011. Din fericire, proprietatea a ajuns pe mâna a două femei, care au decis să-i ofere strălucirea arhitecturală și aristocratică de altădată.
Rolul femeilor
De fapt, femeile au avut în câteva etape rolul lor în îngrijirea, respectiv, dezvoltarea domeniilor familiei Haller. Spre exemplu, contesa Grassalkovich Anna Maria, fiica unuia dintre cei mai influenți politicieni din regatul Ungariei, contele Grassalkovich Antal, era soția unui Haller – Gábor, general, respectiv om politic, fiind numit de câteva ori și inspector al orașului Târgu Mureș în secolul al XVIII-lea. Se zice că împăratul Iosif al II-lea după o vizită în Transilvania în anul 1773 ar fi spus despre contele Haller că de fapt acesta și-a datorat cariera politică nu neapărat talentului său, ci influenței soției. Ceea ce probabil a fost adevărat, admit actualii administratori ai castelului. Asta ne face să credem că o influență a avut-o și asupra administrării proprietăților.
Un alt Haller, tot Gábor, care a murit foarte tânăr, era căsătorit cu fiica contelui Sándor Károlyi, un general al curuților (cei care au pornit răscoala împotriva habsburgilor la începutul anilor 1700) – Károlyi Klara. Aceasta nu numai că a continuat educația copiilor lor, dar a continuat și administrarea domeniilor de una singură. Povestea Klarei este una interesantă:
s-a născut la 12 august 1697 și a crescut sub supravegherea blândă și grijulie a mamei și a bunicii sale. Klara a moștenit însă spiritul kuruc de la tatăl ei – era încăpățânată, uneori până la extreme, sfidându-și și profesorii. Mama ei îi scria soțului aproape cu disperare: „Mă tem de Dumnezeu din cauza ei”.
Klára nu avea nici măcar 13 ani când l-a cunoscut pe contele Gábor Haller, un ofițer kuruc nobil și educat care slujea în tabăra Rákóczi. Această cunoștință a fost urmată în curând de atracție reciprocă: încă din 1710 fiind logodiți.Căsătoria a schimbat în multe privințe modul de gândire a fetei: a devenit mai timidă, dar și frumusețea ei a devenit și mai proeminentă. Klara a decis că vrea să se dedice familiei, patriei și poporului ei. Nu a ales altă glorie, în ciuda faptului că tatăl său o invitase la Bratislava și Viena: singura fiică a celei mai bogate familii de maghiari nu a vrut să participe la așa-numitele plăceri ale aristocrației, ci a preferat să se retragă lângă familia ei. Din modestie, nici măcar nu s-a folosit de titlul său, iar în scrierile sale s-a descris drept „orfana Klara Károlyi”. Singura pasiune puternică a fost religia, dar și sprijinirea săracilor.
Gábor Haller și Klára Károlyi au avut șase copii. A rămas văduvă la doar 26 de ani. La scurt timp toate treburile rămân pe umerii ei, Sándor Károlyi, tatăl ei, ocupându-se de afacerile naționale. Ea guvernează moșia extinsă, raportează tatălui său despre evoluțiile economice, se îngrijește de mama sa bolnavă și, de asemenea, se ocupă de creșterea copiilor.
Klára Károlyi a fost adepta catolicismului și nu s-a ferit de niciun sacrificiu atunci când acestea au venit în interesul Bisericii Catolice.
Sursa
Ultimii proprietari
Ultimii proprietari din familia Haller au fost contele Haller István și soția lui baroneasa Schell Maria Luiza. István a preluat conducerea domeniului în 1922. El a stat departe de politică, ocupându-se doar cu administrarea terenurilor și clădirilor din posesie. Cei doi au fost martorii distrugerilor lăsate de cele două războaie mondiale și desigur naționalizare. În 1968 aceștia au emigrat în Germania.
În prezent, la parter pot fi văzute într-o vitrină mai multe obiecte care au aparținut cuplului – fotografii, ochelari sau un meniu din 1948 de la nunta fiicei lor.
Castelul Haller, din nou pe mâna femeilor. Epoca familiei Foris
În 2011 proprietatea a fost cumpărată de două surori – Kinga și Reka Foris. Presa din România a numit restaurarea castelului ca fiind un model de conservare a patrimoniului cultural național, iar pe cele două noi proprietare – autoarele uneia dintre cele mai reușite reconstituiri istorice din Transilvania. Castelul din Ogra a devenit astfel singura proprietate a familiei Haller care a fost consolidată, spre deosebire de cele din Coplean – Cluj, Gârbou – Sălaj și Sânpaul – Mureș.
Investiția a început în 2007, a durat 4 ani, iar costurile s-au ridicat la 1 milion de euro.
Cazare în Transilvania – Castelul Haller
Iată că am ajuns și la partea dedicată șederii noastre în castel. Am rezervat o cameră dublă, aflată la etajul 2. iar costul a fost de 306 lei pe noapte (prețul poate varia în funcție de platforma de rezervare). În acest preț este inclus micul dejun.
Apropo, peste tot în castel veți vedea portretele celor mai influenți membri ai familiei Haller, inclusiv blazonul acesteia.
Proprietarele au reușit să salveze o parte din mobilierul original, provenit atât din castelul de la Ogra, cât și din cel de la Sânpaul.
Cea mai veche parte a castelului este pivnița, transformată într-o cramă – acolo se organizează cel mai des degustări de vin, în colaborare cu vinării din Transilvania, Muntenia sau Moldova, dar nu numai.
Ce am mâncat la Castelul Haller
Din câte am putut să ne dăm seama, cele mai multe venituri ale castelului provin acum din evenimentele organizate și din servirea oaspeților. Foarte multă lume vine să ia masa la Haller, fără să fie nevoie să se cazeze. Pentru că restaurantul se află la etajul 1, oaspeții au voie să viziteze holul și etajul, unde sunt expuse cele mai multe obiecte ale familiei Haller. Etajul e aproape tot timpul plin de oameni dornici să-și facă poze în atmosfera selectă a castelului.
Noi am luat prânzul și cina la castel. Pentru prânz am ales un steak de ceafă de porc, cu ierburi aromate și sos de vin roșu (38 de roni), dar și o supă de rață cu ciuperci de pădure, spanac și ravioli cu ricotta (19 roni). La cină, am optat pentru aripioare de porc (!) cu piure de cartof, ardei copți și sos brun (47 roni), iar doamna mea a preferat o porție de Lava cake cu înghețată.
• Am avut parte de o cameră foarte spațioasă.
• Cearșafurile au fost curate și îngrijite. Mobila de epocă – de bun gust;
• Am avut la dispoziție papuci de unică folosință, obiecte de igienă de bază, inclusiv periuțe de dinți, pieptene, cască de duș. Baia a fost curată;
• Florile de decor din plastic n-ar trebui să se mai regăsească nicăieri, dar mai ales într-un castel. În afară de faptul că sunt de prost gust, sunt dăunătoare pentru mediu. Aș fi optat pentru ornamente din flori uscate de câmp. Un buchet handmade din lavandă ar fi o alternativă. Aceeași observație pentru orhideea de plastic din baie;
• Ar fi nevoie de niște accente de culoare. Un verde palid domină camera.
• Comunicarea este un aspect la care ar trebui să se lucreze ceva mai mult.
DOSAR DE CAZARE, de Irina Surdu
Vă invităm să ne urmăriți pe Facebook și pe Instagram. Astfel, vom deveni o comunitate. Mulțumim!
