„Cel mai spectaculos drum din România este Transfăgărășan”. „Cea mai înaltă șosea din România este Transalpina”. Sunt două propoziții care inundă periodic presa din România, iar turiștii străini care vin în țara noastră vor să le viziteze în primul rând. Nu că n-ar avea de ce. Dar uită pentru câteva momente de cele două șosele, pentru că de data aceasta noi te invităm pe Transalpina de Apuseni. Am putea numi acest drum „cel mai sălbatic și spectaculos drum din România”.
De cel puțin 2 ani această denumire – „Transalpina de Apuseni” – a început să fie pomenită tot mai des de jurnaliști, de blogeri și de autorități. Drumul urmează să devină cea mai nouă șosea turistică din România; după ani de promisiuni, acesta a început în sfârșit să fie modernizat. Sunt aproape 80 de km care leagă localitățile Aiud de Abrud din județul Alba. Potrivit conducătorilor județului, acesta va scoate din anonimat și din sărăcie (speră ei) satele și cătunele pe care o străbate.
Nu căutați moții pe Transalpina de Apuseni 🙂
Râmeț, Ponor, Mogoș și Bucium sunt comunele vizate, respectiv satele din componența acestora. Cea mai mare problemă a acestor localități este depopularea. Datorită traseului se așteaptă ca numărul turiștilor să crească, respectiv să fie revigorate și din punct de vedere economic. Ca o paranteză, nu căutați moții pe Transalpina de Apuseni. Oamenilor din această zonă li se spune mocani, iar moții pot fi găsiți ceva mai la nord 🙂
Dar haideți să urcăm pe traseu și să-l admirăm. Vă vom spune câteva lucruri pe care le puteți face sau vedea în timp ce traversați Transalpina de Apuseni; mai ales că de ceva timp această zonă a devenit și casa noastră.
Așadar, Transalpina de Apuseni începe de la ieșirea din orașul Aiud, continuă prin Pădurea Sloboda, satele Râmeț, Brădești, Geogel, Măcărești, Bîrlești Cătun, Cojocani, Valea Barnii, Bîrlești, Mogoș, Valea Albă, Ciuculești, Bucium, Izbita, Coleșeni și Bucium Sat. Drumul șerpuiește pe culmi care de multe ori depășesc 1.000 de metri altitudine.
1. Fotografiază casele cu paie
Da, acele case cu paie pe care cei mai mulți le caută când ajung în Apuseni. Din păcate, multe dintre ele sunt pe cale de dispariție, se vând pe bani puțini sau localnicii le înlocuiesc cu țiglă metalică. Vorba ceea – „așa sunt vremurile”. Dar cu toate acestea ele există și pot fi admirate și fotografiate. Casele cu paie din Apuseni sunt foarte fotogenice. Cadrul natural în care sunt construite acestea crează imagini perfecte pentru amatori și pentru profesioniști.
2. Discută cu oamenii. Cu puținii oameni localnici
Satele din Apuseni sunt depopulate. Spre exemplu, dacă Valea Uzei din comuna Râmeț avea aproape 2.000 de oameni, astăzi aici poate mai locuiesc câteva zeci. Cu mulți ani înainte dealurile roiau de oameni: toți erau la semănat, la secerat, construiau case, șuri, creșteau animale etc. Astăzi, munții sunt pustii, iar pe dealuri în loc de fâneață au crescut păduri de mesteceni sau de fagi. Pe unele locuri încă mai pot fi deslușite brazdele de la seceriș…
Translapina de Apuseni vă pune pe tavă această istorie, trebuie numai să opriți și s-o descoperiți. Dar cum altfel dacă nu stând de vorbă cu puținii oameni care au mai rămas acolo? Există o mulțime de cărări și poteci. O să întâlniți case în care locuiește câte un singur om. Dacă sunteți oameni de bună credință, aceștia o să vă întâmpine cu bunătate și, la rândul lor, cu curiozitate. Puteți să-i întrebați de ce au nevoie, dar dacă veniți în vizită cu o pâine, ceva brânză și lapte sigur nu veți da greș. Într-o zi ni s-a întâmplat ca o bătrânică să ne spună că tare îi este dor să guste banane. Zis și făcut 🙂
3. Traversează Cheile Râmețului + alte chei
Cheile Râmețului reprezintă probabil una dintre cele mai căutate destinații din zona Apusenilor. Traseul cheilor este unul turistic, care pornește de la Mănăstirea Râmeț până în satul Cheia. (ca paranteză: mulți turiști pun pe GPS ca destinație satul Râmeț. Satul însă se află sus în munți, astfel că pentru a trece prin chei trebuie iarăși să cobori. Pentru cei care au timp, nu-i bai: puteți să coborâți și de aici spre chei – o să fiți martorii unui peisaj pitoresc).
Apropo de accesul spre Cheile Râmețului. Accesul spre rezervație se face nu numai de la mănăstire. Dacă tot urcați în munți, mergeți până în centrul satului Brădești, comuna Râmeț. Acolo veți vedea indicatorul spre Cheia. Un alt traseu pornește din Geogel, chiar din fața „Casei Bunicilor”. Atenție, intrarea în chei este foarte dificilă, deoarece pe o distanță de aproape 1 km ele pot fi străbătute numai prin apa râului. Așadar, fiți echipați corespunzător.
În zonă mai sunt alte cel puțin trei chei, la fel de interesante pentru drumeții: Cheile Geogelului, Cheile Piatra Bălții și Cheile Pravului.
4. Vizitează Mănăstirea Râmeț
Dacă veniți dinspre Alba Iulia, înainte de a urca pe traseu faceți un popas la Mănăstirea Râmeț. Când ajungeți în Teiuș, de la drumul principal virați la stânga (este indicator).
Ridicată la poalele Munților Trascăului, pe lângă râul Geoagiului, într-un loc numit de mocani „Valea Mănăstirii”, Mănăstirea Râmeț este una dintre cele mai vechi din Transilvania. Se spune că biserica veche e una dintre puținele biserici românești de piatră databile, poate, în secolul al XIII-lea.
Istoria acestei biserici și mănăstiri este impresionantă: s-a aflat sub protecția lui Matei Corvin, a voievodului Radu Vodă cel Mare, ca și a lui Mihai Viteazu, care a refăcut-o; a fost părăsită timp de 100 de ani; lovită de tunuri, mănăstirea fiind cel mai puternic centru ortodox din Transilvania; a fost refăcută, apoi distrusă din nou de habsburgi; în 1955 așezământul este transformat în mănăstire de maici, dar în 1960 este desființat și devine cabană turistică; 8 ani mai târziu o parte dintre fostele maici care lucrau la o secție de covoare din Aiud reușesc să reintre în fosta mănăstire, transferând aici secția de covoare.
În 1982, mănăstirea este din nou autorizată să funcționeze; din 1982 a început zidirea bisericii noi, terminată și sfințita la 30 iunie 1992. Biserica veche a fost restaurată între anii 1987-1989. A fost renovată stareția, iar clădirile din fața bisericii noi au fost transformate în chilii. S-a construit trapeza. Mănăstirea are un muzeu în care se află o colecție de carte veche, icoane pe lemn și pe sticlă, obiecte etnografice din zonă și obiecte de cult. Dar mai multe și mai detaliat puteți afla dacă pășiți pragul acestei mănăstiri. Teritoriul acesteia ascunde multe taine care merită cercetate.
5. Admiră Vânătarele Ponorului, Huda lui Papară și Mănăstirea Sub Piatră
Fiindcă am pomenit de Brădești, tot de acolo puteți merge spre satul Sub Piatră. Este o zonă ce îți taie respirația, departe de traficul cotidian: se aud doar păsările, câinii și tălăngile.
Mai întâi vă recomandăm să descoperiți Vânătarele Ponorului – o rezervație unică în România, datorită reliefului său; este vorba despre o depresiune carstică închisă cu fundul plat, mărginită de versanți abrupți. Subteran, aici se întâlnesc trei pâraie, care se pierd în masivul calcaros și îl strabat prin peștera Huda lui Papară. Când plouă puternic, apa nu poate fi drenată rapid fie din cauza debitului mare, fie din cauza colmatării ponorului cu materiale aduse de apă, lemne sau căpițe de fân. Astfel, se formează un lac temporar. Deseori se produc inundații în zonă, iar fenomenul avea și legende în trecut: oamenii spuneau că există balauri gigantici care locuiesc în Huda lui Papară și se scaldă în lacurile peșterii, iar apa care deversează produce inundații.
Tot acolo curge o spectaculoasă cascadă – Cascada Dâlbina – de la aproape 25 m.
Administrativ rezervația este împărțită între satul Vale în Jos, comuna Ponor și satul Dumești, comuna Sălciua, județul Alba. De la troița din deal până aici trebuie să mergeți pe un teren privat, dar nu e o problemă, important e să nu vă abateți de la traseu, care e marcat cu linie verticală albastră.
Dacă tot ai ajuns aici, neapărat coboară până la Huda lui Papară – care este o peșteră în Munții Trascăului. Prin ce e cunoscută? Prin următoarele: este cea mai lungă, cea mai denivelată, cea mai dificilă, cu cea mai mare sală, cu cea mai înaltă galerie, cu cel mai lung curs subteran, cu cel mai mare debit, cu cea mai mare cascadă, cu cea mai mare colonie de lilieci din Europa, cu cel mai mare depozit de chiropterit din România (chiropterit este un îngrășământ organic natural, bogat în fosfor (și în azot), provenit din acumularea excrementelor și a cadavrelor de păsări, de lilieci din peșteri, a cadavrelor unor animale marine etc. Se găsește în mari cantități în America de Sud).
De la troiță poți coborî prin pădure, urmând marcajul crucea albastră: durează aproximativ 40 de minute. O altă opțiune este să mergi cu mașina până în satul Sub Piatră – drumul este asfaltat.
Ajuns acolo, găsește timp ca să te reculegi la o altă mănăstire, din satul Sub Piatră. Locul pe care a fost ridicat lăcașul de cult este admirabil și îți oferă liniștea de care ai nevoie după o zi plină. Biserica veche, de lemn, datează de la sfârșitul anilor 1700, este din lemn de brad și astăzi este acoperită cu șindrilă. La fel ca în cazul Mănăstirii Râmeț, și aici au ajuns tunurile habsburgilor. Se spune că biserica actuală a fost zidită pe locul unei biserici mai vechi, numită schitul „Maicii Domnului” care a fost distrusă.
6. Fotografiază ceața și norii de pe Transalpina de Apuseni
Da, exact. Poate sună banal, dar aceste lucruri sunt uimitoare. Dacă aveți norocul să ajungeți în zonă după ploaie sau într-o zi/seară cețoasă, prindeți imaginile în obiectiv. Vedeți și convingeți-vă:
7. Admiră apusul
Apusul îți va oferi imagini extraordinare indiferent în ce punct al Transalpinei de Apuseni te va prinde. Dar dacă vrei un sfat pentru a-l admira în liniște: mergi tot acolo, până în dealul cu priveliștea de 360 grade: pe Google Maps este marcat ca „Panorama Sălciua-Dumești-Valea Poienii”.
8. Detunatele
Transalpina de Apuseni se termină, după cum spuneam, în zona comunei Bucium. Dar asta nu înseamnă că se termină și locurile de văzut. Alte două arii protejate de interes național pot fi descoperite. Detunata Flocoasă și Detunata Goală.
Detunata Goală are zone lipsite de pădure, cu pereți stâncoși – o imagine aparte! Peretele de stâncă are peste 70 de metri înălțime. Fragmentele de rocă desprinse din masivul de piatră crează o imagine spectaculoasă. Există o potecă ce permite accesul rezonabil de facil în zona de maximă spectaculozitate.
Detunata Flocoasă reprezintă un abrupt stâncos de peste 1200 m și își are numele de la faptul că masivul este acoperit de vegetație – în principal, cu o pădure de molid.
Haideți să vizităm, să admirăm, să respectăm și să păstrăm ce are România mai bun.
