În România, mai exact în județul Mureș, în comuna Zau de Câmpie, înfloresc în fiecare an aproximativ 50.000 de bujori de stepă – flori mici, firave, de un roșu purpur, unice în România. Dacă vă întrebați, cu ușoară circumspecție, oare ce-o fi deosebit la niște flori, aflați că în România cresc la o altitudine de 500 de metri, considerată cea mai înaltă din țară pentru aceste specii. Sunt atât de firave încât se ofilesc numai după un minut, dacă sunt rupte. Bujorii de la Zau de Câmpie sunt protejați de lege, zona îngrijită fiind declarată rezervație naturală. Mai trebuie să știți că această rezervație de bujori de stepă din România există încă din 1932.
Cum ajungeți la Zau de Câmpie
Cel mai ușor să ajungă la Zau de Câmpie le este locuitorilor din Târgu Mureș și din Cluj Napoca, întrucât rezervația se află la hotarul județelor Mureș și Cluj, respectiv la o distanță aproximativ egală de fiecare oraș: între 45 de minute și o oră de condus. De la Sibiu sunt aproape 2 ore de condus și 130 de kilometri până la destinație. Rezervația se află la aproximativ 5 kilometri de centrul comunei Zau de Câmpie, pe un drum de câmpie. Deși mulți șoferi își fac griji din cauza gropilor, să știți că nu aveți motiv de îngrijorare. Se circulă cu aproape orice mașină cu gardă joasă. Acolo există și o parcare amenajată, dar se întâmplă frecvent să fie ocupată, iar șoferii să parcheze și pe margine.
Rezervația Zau de Câmpie, o istorie de aproape 100 de ani
Acest loc minunat este astăzi așa cum îl vedem datorită câtorva oameni pasionați, determinați și îndrăgostiți de această floare. Rezervația a fost dezvoltată încă în anul 1932 de academicianul Alexandru Borza, considerat fondatorul școlii românești de botanică. Apoi a fost îngrijită cu dăruire timp de 60 de ani de regretatul custode onorific Marcu Sâncrăianu, care s-a dedicat protejării și dezvoltării acestei specii până la vârsta de 91 de ani. El i-a transmis poate secretele ucenicului acestuia, Octavian Călugăr, care a decedat în septembrie 2017, răpus de o boală de inimă. Din 2017, custode onorific a devenit Ciprian Cenan, fotograf de meserie.
Este important de știut că accesul în rezervație este gratuit, dar pentru ca acest loc să fie îngrijit în continuare și dezvoltat, puteți face donații.
Bujori de stepă din România: o rezervație unică
Rezervația de la Zau de Câmpie se extinde pe un total de 3,5 hectare și este împărțită în două loturi. Lotul de jos, din dreapta drumului conține cele mai multe exemplare de bujori de stepă, pentru că îngrijitorii au avut grijă să planteze semințe, o procedură extrem de anevoioasă. Trebuie să știți că un bujor are nevoie să crească între 7 și 14 ani. Vă dați seama? Asta înseamnă o viață de adolescent. Bujorii au un ciclu de înflorire între 7 și maxim 10 zile.
Potrivit unor informații, Rezervația din Zau de Câmpie este situată pe cel mai înalt loc din lume unde bujorul de stepă s-a adaptat; adică între 450 de metri (lotul de jos) și aproximativ 480 de metri (lotul de sus). Din informațiile pe care le-am găsit, subspecii ale Paeonia tenuifolia se regăsesc în Caucaz la înălțimi între 1.200 de metri, în Borjomi și Adjaria din Georgia, iar în Turcia astfel de flori cresc și la 2.200 de metri. De regulă, bujorul de stepă are nevoie de foarte mult soare și aer cald pentru a supraviețui.
Datele celor care administrează rezervația arată că bujorul de stepă există pe aceste meleaguri de cel puțin 10.000 de ani; rezervația de la Zau de Câmpie fiind cel mai nordic punct din România unde se găsește această specie. De asemenea, primele date despre bujorii de aici au fost publicate în anul 1846 la Viena, într-un ierbar.
Bujorul de stepă versus Bujorul de grădină: Meditație
Mie îmi plac bujorii, indiferent de care sunt. Dar am început să-i îndrăgesc numai cu anii. Cândva, demult, aproape orice om la țară avea bujori. Creșteau aproape oriunde, în curțile celor avuți și ale celor certați serios cu munca. Îmi păreau flori banale și mă uitam cu jind la trandafiri. Uite că trandafirii nu erau ușor de găsit. Numai copiii bogaților aduceau, la careuri, trandafiri albi, roșii purpurii sau mai rozovii. Noi, restul, bujori. I-am asociat mult timp cu sărăcia, cu acele careuri în care copiii și profesorii mințeau că le va fi dor de școală, iar despărțirea de 3 luni de vară ar fi o tragedie greu de suportat și că din 1 septembrie ne vom revedea cu toții cu drag. Erau un soi de evenimente impuse, de fațadă, iar când totul se termina străzile prăfuite erau pline de petale de bujori.
Acum, mi-s dragi bujorii, nedescris de mult și nu știu cum și când s-a produs această metamorfoză a gusturilor.
Dar să revenim la bujorii de stepă. Spre deosebire de cei de grădină, bujorii de stepă sunt de înălțimi mai mici – între 10 și 30 de centimetri și au o floare solitară. Sunt mult mai firavi și nu rezistă decât câteva minute dacă sunt rupți – o greșeală care a dus aproape la dispariția acestei specii în Europa.
Bujori de stepă din România
Rezervația de la Zau de Câmpie este cu adevărat unică, dar nu numai aici crește această specie de bujori. În câteva nuclee, aceștia se mai regăsesc și în următoarele județe:
- Constanța (Basarabi, Techirghiol, Murfatlar, 23 August);
- Tulcea (Măcin-Greci);
- Vaslui (Colinele Elanului);
- Mehedinți (la Crihala spre Breznița și lângă Turnu-Severin);
- Caraș-Severin (lângă Moldovița).
Vă invităm să ne urmăriți pe Facebook și pe Instagram. Astfel, vom deveni o comunitate. Mulțumim!
